Obiective Turistice

Transalpina (DN 67C)

Hotel Nicky *** este situat în Sebeş, la poalele impresionantului DN 67C (cunoscut sub numele de Transalpina). Cheia de la poarta acestui tărâm se afla la noi, şi suntem onorati să o înmânăm oricărei persoane care caută relaxare pentru a se bucura de frumuseţile naturii.

Transalpina (DN 67C) este o șosea din Munții Parâng, în Carpații Meridionali. Este cea mai înaltă șosea din România, având punctul cel mai înalt în Pasul Urdele (la 2.145 m). Drumul face legătura între orașele Novaci din județul Gorj și Sebeș din județul Alba. Fiind un drum alpin, este închis pe perioada iernii.

Drumul dinspre Novaci era asfaltat până la Rânca (1.600 m). Acum, drumul este asfaltat până la Sebeș, în urma lucrărilor începute în 2009.


Începuturile acestui drum sunt neclare. Unele surse susțin că a fost construit prima dată de legiunile romane în timpul războaielor cu dacii, motiv pentru care pe hărțile de istorie este trecut sub denumirea de "coridorul IV strategic roman".

Există și o legendă locală, care spune că, la sfârșitul secolului XVIII și la începutul secolului XIX, fiecare familie a participat la construirea unei porțiuni din acest drum, în funcție de posibilitățile fizice și financiare ale sale.


Potrivit altor surse, șoseaua a fost construită și pietruită de germani în timpul primului război mondial, din rațiuni militare, însă a fost foarte puțin folosită.

Transalpina a fost reconstruită în perioada interbelică și dată în folosință în 1935, când a fost inaugurată de regele Carol al II-lea.

Drumul a mai fost reabilitat în timpul celui de-al doilea război mondial, când germanii aveau nevoie de această cale de acces din motive militare. De atunci a fost foarte puțin întreținut.






 

Partiile de sky de la Sureanu

Partiile de la Sureanu, se afla la una din cele mai inalte cote de domeniu schiabil din tara (1900 m alt.). Spre aceste partii se indreapta, in fiecare weekend, mii de turisti dornici sa le incerce..

Statiunea e in mijlocul tarii, la rascrucea judetelor Alba, Sibiu, Hunedoara, Valcea, Gorj . Judete foarte apropiate: Cluj, Arad, Arges, Brasov, Mures.

In proportie de 70 %, drumul e ireprosabil. Soseaua de pe Valea Sebesului (Sebes - Oasa, 64 km, DN 67C) este excelenta, in urma refacerii sale de la zero cu asfalt nou-nout. Mai sunt portiuni rele, dar putine. In al doilea rand, a doua parte a traseului (Oasa - Sureanu, 18 km, DJ 704), se face in conditii de drum forestier acoperit de zapada, dar accesibil daca folosesti lanturi ori anvelope de iarna. In total, cei 82 km de la Sebes la Sureanu pot fi facuti in 2 h 30 min.

Poti inchiria echipament sportiv in tabara din Luncile Prigoanei, relativ aproape de partie (6 km distanta), evitand riscul de a nu mai gasi schiuri de inchiriat la baza partiei.

Preturile la teleski sunt rezonabile (4 lei / 1 urcare, 10 lei / 3 urcari, 20 lei / 6 urcari), avand in vedere lungimea si dispunerea excelenta a partiilor pe platoul alpin.

E cea mai buna zapada din judet. In iernile cu precipitatii normale, stratul pe partie depaseste 100 cm, ceea ce permite extinderea sezonului de schi pe cinci luni (decembrie - aprilie). Dovada pentru aceasta abundenta a omatului stau portiunile de zapada permanenta de pe latura nordica a Sureanului, aproape de Vf. Carpa. Momentan, grosimea zapezii este de 60 cm si urmeaza ninsoare.

Partiile, 7 la numar, sunt variate ca dificultate si inclinatie si contin portiuni atat de zapada tasata, cat si de asa-numita powder (zapada nebatuta), ravnita mai ales de boarderi. Iar asezarea in raport cu vegetatia ofera experiente inedite prin coborarea din golul alpin fie prin padure, pe serpentine, fie pe largimea platoului. Astfel, cele 7 partii sunt destinate tuturor tipurilor de schi. Exista un punct Salvamont, la baza partiei.

Peisajele sunt inca salbatice si neatinse de mana omului. Ca frumusete, sunt incomparabile cu alte zone din judetul Alba iar in zilele senine fiecare partie ofera panorame superbe asupra Meridionalilor.

Va fi si mai bine decat atat, in sensul ca incepand cu 2011 va fi introdus curent electric, care va permite instalarea a 2 telescaune pana pe Vf. Auselu. Ele vor deschide calea spre alte 7 partii, incurajand si turismul verde, pe timp de vara.

Acces unic spre partii: Sebes - Oasa pe DN 67 C, apoi dreapta, pe langa baraj, Oasa - Luncile Prigoanei - Curmatura Sureanu, pe DJ 704. Distanta: 82 km

 

Biserica Evanghelica

Biserica evanghelica are cinci faze de constructie, care se intind pe durata mai multor secole. Constructia a inceput in secolul al XIII-lea, ridicandu-se o bazilica romanica. Cea mai veche parte a monumentului se pastreaza in jumatatea de apus a actualei biserici. Cercetarile arheologice au demonstrat ca la un moment dat constructia acestei bazilici a fost intrerupta datorita unui incendiu. Cercetand cauzele care au provocat incendiului, s-a ajuns la concluzia ca prima faza a constructiei a inceput inainte de anul 1241.In a doua parte a secolului al XIII-lea, constructia a fost reluata sub influenta conceptiei arhitecturale cisterciene, care reprezinta in Europa acelor vremuri, o manifestare a stilului gotic timpuriu.

In veacul al XIV-lea orasul s-a dezvoltat intr-un ritm mai viu, datorita in mare masura numeroaselor privilegii pe care regii unguri le acordau in general asezarilor intemeiate de colonisti. In a doua jumatate a secolului al XIV-lea incepe o alta constructie, de asta data in stil gotic. Cercetarile arheologice au dovedit faptul ca in prima jumatate a secolului al XV-lea biserica a fost inconjurata de un zid destul de inalt, inzestrat cu o serie de metereze. Se pare ca in 1523, in urma unui cutremur, unul din stalpii de langa altar s-a prabusit, ceea ce a dus la refacerea lui si tot odata la o inaltare fata de nivelul initial al bisericii. In aceasta perioada a fost realizat si cel mai mare altar din Transilvania cu o inaltime de aproximativ 13 metri si cu o latime de aproape 6 metri.

Veacurile XVIII si XIX ar putea fi socotite ca a-V-a faza de evolutie a monumentului cand primeste la sud doua pridvoare si o alta sacristie. Toate acestea au fost inlaturate cu prilejul restaurarii. In curtea bisericii evanghelice se afla o capela cimitiriala cu cinci ferestre si zidaria de piatra, marcata de opt contraforturi. Capela este cunoscuta sub numele de "Capela Sfantului Iacob", mentionata in doua documente, unul in anul 1382 si altul in anul 1426

 

Biserica Romano-Catolica Sf Bartolomeu

Biserica a fost restaurata in anii 1921-1922, insa cutremurul din 1940 o avariaza grav. Lucrari de reparatii s-au inregistrat si in anii 1959-1960 si 1970.

Actualmente biserica manastirii apartine ca lacas de cult parohiei romano-catolice din localitate. Fostul claustru este utilizat ca spatiu de locuit si drept sediu al comunitatii italiene din Sebes.



 

Casa Zapolya

Un monument istoric important al Sebesului este cladirea care adaposteste muzeul, cunoscuta si sub numele de "Casa Zapolya", legata de unele evenimente importante din istoria Transilvaniei.

Dateaza din secolul al XV-lea si este ca un mic palat care a servit ca resedinta voivozilor Transilvaniei. In acest mic palat a murit in 1540, in timpul unei campanii, Ioan Zapolya, voievod al Ardealului si rege al Ungariei.In aceasta cladire au fost convocate trei diete , una in 1556 cu ocazia aducerii ca principe al Transilvaniei a lui Sigismund, fiul lui Ion Zapolya, alta in anul 1659 convocata de principele Ardealului, Acatiu Barcsay, la care se instituie primul blazon al Transilvaniei si ultima convocata de Mihai Viteazul, dar nobili intre timp adunati in cel mai mare secret la Turda , au pus la cale asasinarea lui.

 

Halele Breslelor

Un alt monument remarcabil, sunt fostele hale, construite probabil in secolul al XVII-lea, pe latura de vest a pietei. O inscriptie arata ca au fost renovate in anul 1838 de catre breasla macelarilor.

Revoltele interne si alarma provocata de de presiunea otomana in continua crestere au determinat la un moment dat orasul sa-si construiasca fortificatii. Sebesul trimite inca din anul 1387 pe un anume Andreias in lagarul regal de la Budapesta, pentru a obtine aprobarea fortificarii orasului. Aprobarea este obtinuta de la Sigismund de Lxemburg in 1387. Privit in totalitatea lui, acest sistem defensiv apare ca un zid de incinta, cu tendinta de a forma un dreptunghi cu cate un turn exerior in fiecare colt, iar in locurile unde existau porti, cate un turn interior.

In sistemul defensiv al evului mediu , portile au fost todeauna un punct slab in apararea cetatii. Sistemul pont-levis (pod peste santul de aparare al cetatii), a adus una din solutiile cele mai bune pentru rezolvarea problemei apararii lor. In partea de nord a incintei , respectiv strada Penes Curcanul, se mai pastreazaurmele unei porti si a unui turn de aparare, transformat in locuinta.

Zidurile orasului cu un perimetru de 1700 m, erau ridicate din piatra de rau intarita cu mortar cu o inaltime de 7,5 m si cu o latime de 1,20 m, cuprinzand o suprafata de 22-25 ha, iar in unele locuri mai bine pastrate, zona strada Traian, se mai poate vedea si astazi vechiul drum de straja, pe unde circulau aparatorii cetatii.

 

Turnul semicircular

Turnul semicircular :Construit in anul 1634, se compune din subsol si doua niveluri, iar in decursul secolelor a suferit numeroase modificari fata de forma initiala.






 

Turnul cizmarilor

Turnul cizmarilor, plasat in nord- vestul zidului de incinta, este mentionat documentar in anul 1513, cand cu sprijinul regelui Matei Corvin au fost consolidate zidurile orasului


















 

Turnul Octagonal

Turnul octagonal este asezat in partea de nord-est a cetatii. Dateaza din anul 1678 si este alcatuit din parter si 2 nivele, cu metereze pentru armele de foc, inguste spre exterior si mai largi inspre interior. Aici zidul de aparare se intrerupe, poarta de est, care probabil a existat candva, disparand de mult, din ordinul principelui Karl von Schwarzenberg, fostul guvernator al Transilvaniei intre 1851-1858.










 

Turnul Croitorilor

Turnul "Croitorilor", redenumit "Turnul Studentului", datorita unor documente ale vremii care arata ca ostile lui Murat al-II-lea au atacat Sebesul si au cucerit turnul, singurul supravietuitor a fost un baiat de 16 ani care studia in oras, construit din bolovani de rau si blocuri de piatra, este unul din cele mai bine conservate elemente apartinatoare zidului de incinta. Acesta se afla in partea de sud-est al cetatii. Turnurile portilor dispuse in exteriorul zidurilor au fost construite in a doua jumatate a secolului al XV-lea. In mare parte portile si turnurile de aparare au fost daramate, in secolul al XIX-lea, din ordinul guvernatorului Transilvaniei, generalul Schwarzenberg.









 

Biblioteca Batthyaneum

Biblioteca Batthyaneum, infiintata de episcopul Ignat Batthyani, a fost instalata intr-o cladire ce apartinea unei manastiri. In fondul bibliotecii se afla 1665 manuscrise rare printre care o parte din vestitul Codex aureus scris cu aur pe pergament (secolul al Vlll-lea) si Liber de bello Jugurthino (secolul al X-lea) precum si 609 incunabule, dintre care mentionam: Hervidum epistolarum (tiparit !a Milano 1494) si Cosmografia lui Ptolemeu (1482). In cladlrea bibliotecii, Batthyani a instalat primul observator astronornic modern de pe teritoriul Romaniei (1779) inzestrat cu cele mai perfectionate aparate din acea epoca.










 

Catedrala Reintregirii

Catedrala ortodoxa, cunoscuta si sub numele de Catedrala ancoronarii, constituie expresia artistica a unitatii noastre nationale realizata prin actul din 1918.

Arhitectura sa, inspirata din biserica domneasca din Tirgoviste, se inscrie in curentul romantic initiat in arta romaneasca in ultimele decenii ale secolului trecut, ce si-a propus valorificarea creatiei artistice medievale de la sud de Carpati.

Constructie impunatoare, ridicata intre 1921-1923, dupa planurile arhitectului D.Ghe. Stefanescu, sub conducerea inginerului T. Eremia, aici au fost incoronati suveranii Romaniei Mari la data de 15 octombrie 1922, catedrala purtand si numele de Catedrala Incoronarii.

Edificiul are forma de cruce greaca inscrisa, cu un pridvor deschis, in interior se patrunde printr-un pronaos dreptunghiular, cu trei unitati de boltire in segment de arc de cerc, un naos ingust si altar. Decoratia pictata in fresca este realizata in spiritul iconografiei traditionale de catre Constantin Petrescu.

De o parte si de alta a intrarii apar portretele suveranilor Romaniei Mari - regele Ferdinand I antregitorul si cu sotia sa, Maria - subliniind cu aceasta semnificatia istorica a edificiului. Iconostasul, mobilierul, stranele au fost realizate din lemn de stejar, prezentand aceleasi motive decorative de inspiratie brancoveneasca.

Ansamblul este dominat de un turn -clopotnita, inalt de 58 m, terminat in forma de cupola sprijinita pe coloane.

In prezent aici se afla sediul Arhiepiscopiei Ortodoxe din Alba Iulia.

 

Catedrala Romano Catolica-Alba Iulia

Catedrala Romano Catolica-Alba Iulia (1246-1300), cel mai valoros monument de arhitectura medievala din Transilvania, de aceeasi varsta cu celebra Notre Dame, a fost ridicata pe locul unei biserici distrusa de tatari in 1241. Actualul edificiu, in stil romanic tarziu, a fost inaltat in doua etape (1247-1291 si 1320-1356). Iancu de Hunedoara a restaurat-o si a facut din ea necropola familiei sale. In secolul al XVI-lea i s-au adus noi completari: o capela pe latura nordica (in stilul Renasterii italiene) si frescele din interior. Intre 1550 si 1700, catedrala a fost preluata de unitarieni si calvini, iar la inceputul secolului al XVIII-lea a revenit ritului catolic.

Intre 1718 si 1737, s-a construit o bolta la intrarea vestica si frontonul triunghiular, strajuit de patru statuete de sfinti si trei basoreliefuri. In interior in partea dreapta, se afla oranduite sarcofagiile Huniazilor, lucrate in stil gotic, deteriorate in timpul atacurilor tatare. In nava laterala nordica se afla pietrele de mormant ale unor episcopi si demnitari laici transilvaneni din secolele al XIV-lea si al XV-lea.

Catedrala are o orga cu 2209 tuburi, datand din 1877.

La exterior, catedrala impresioneaza prin contrafronturile solide si zvelte ale corului gotic. Fatada principala indreptata spre nord, are la colturi cate un pilastru, iar la mijloc se afla un portal deasupra caruia a fost montata stema episcopului Ladislau Gereb.

Turnul de pe latura de sud, a fost construit de-a lungul a patru secole.

Desi cuprinde elemente arhitectonice de stiluri diferite (gotic, renascentist, baroc), catedrala se prezinta ca un monument reprezentativ al arhitecturii romanice tarzii.

 

Cetatea bastionara din Alba Iulia

Cetatea bastionara din Alba Iulia a fost ridicata intre anii 1714-1738, fiind considerata cea mai reprezentativa fortificatie bastionara de tip Vauban din tara. Planul a fost intocmit de arhitectul italian Giovanni Morando Visconti, sub conducerea generalului Stefan de Steinville, completata apoi de generalul Weiss.

Lucrarile la fortificatia de la Alba Iulia au inceput la 4 noiembrie 1715, cand s-a pus piatra de temelie a bastionului Carol, situat pe latura de nord a cetatii.

Intre secolele XVIII-XIX cetate a indeplinit rolul de centru militar al Transilvaniei si de depozit general pentru armament. Perimetrul zidurilor este de aproximativ 12 kilometri, acestea fiind ridicate cu ajutorul a 20000 de iobagi.

Cetatea este alcatuita din 7 bastioane (Eugeniu de Savoia, Sf.Stefan, Trinitatea, Sf. Mihail, Sf. Carol, Sf. Capistrano, Sf. Elisabeta) configurandu-i imaginea stelata caracteristica cetatilor de acest tip.

 

Muzeul National al Unirii din Alba Iulia

Muzeul National al Unirii din Alba Iulia detine doua cladiri cu valoare de monument istoric. Cladirea Babilon a fost construita intre 1851 - 1853, in spiritul arhitecturii romantice. A fost folosita ca pavilion de locuinte pentru ofiteri, iar in 1967 - 1968 a fost reamenajata ca spatiu muzeal.

Sala Unirii a fost construita intre 1898 - 1900, avand initial destinatia de cazinou militar. A fost restaurata in 1922 si in 1967 - 1968. Este cladirea unde s-a votat Unirea Transilvaniei cu Romania. Muzeul din Alba Iulia a fost inaugurat in 1888 din initiativa Societatii de istorie, arheologie si stiintele naturii din Comitatul Alba Inferioara, avandu-l ca director pe renumitul arheolog Adalbert Cserny (1842 - 1916). In 1929, sub egida ASTREI a fost organizat ca Muzeu al Unirii.

Bogatelor colectii arheologice li s-au adaugat piese valoroase referitoare la istoria moderna a romanilor. In 1938, sub conducerea istoricului Ion Berciu, sub noua denumire de Muzeul Regional Alba Iulia, asezamantul a intrat in administratia statului roman. A cunoscut o ampla reorganizare in 1968, revenind la numele de Muzeul Unirii.

In linii mari, forma actuala a expozitiei de baza dateaza din 1975. In 1992 a devenit Muzeul National al Unirii subordonat direct Ministerului Culturii. Muzeul prezinta publicului arheologie: preistorica (ceramica, unelte si arme din piatra, bronz, fier), dacica - provenind de la cetatile dacice Craiva, Cugir si Capalna (ceramica, monumente, unelte, arme si podoabe din fier, bronz, argint), romana - provenind din marele centru urban Apulum (monumente epigrafice, sculpturale, gliptica, numismatica, vase ceramice, lucerne, unelte si arme din fier, obiecte de podoaba), medievala (ceramica, bijuterii si obiecte din aur, argint si bronz din secolele VIII - X din necropolele dezvelite la Alba Iulia, Blandiana si Ghirbom, cahle, arme, sigilii nobiliare si ale orasului Alba Iulia); istorie (documente, fotografii si obiecte memoriale legate de Revolutia de la 1848, Memorandum, Unirea de la 1 Decembrie 1918); periodice - carti; colectii de etnografie si arta populara (port, tesaturi, ceramica, icoane pe lemn si sticla, obiecte din metal si lemn); numismatica (antica, medievala si moderna); biblioteca (55.000 volume).

 

Recomandari galerie foto